Autoritatea de design AI

Ne aflăm într-un punct de cotitură în dezvoltarea software. care dacă AI scrie cel mai bun cod (Claude vs. ChatGPT) sau unde unde ar trebui să locuiască acel AI (IDE sau CLI). Dar aceasta nu este întrebare corectă.

Problema nu este generare a codului. Este validare a sa.

Dacă adoptăm AI ca „Vibe Coders” — unde noi indicăm intenția iar AI se ocupă de execuție — vom crea un volum uriaș de software nou. Un roi de agenți AI poate genera într-un minut mai mult cod decât un dezvoltator senior poate revizui într-o săptămână. Omul a devenit punctul de blocaj.

Soluția nu este mai mult oameni. Soluția este o Autoritate de Design AI.

De la meșter la director de fabrică

Tradițional, „Design Authority” este un grup de arhitecți care se întâlnesc o dată pe săptămână sau pe lună pentru a aproba sau respinge un design. Într-o lume a dezvoltării AI de mare viteză acest model este demodat. Este prea lent și prea reactiv.

Dacă trecem la „Disposable Code” – software pe care nu îl refactorizăm la nesfârșit, ci îl aruncăm și regenerăm când cerințele se schimbă – rolul nostru se transformă fundamental. Nu mai suntem zidari care așază cărămidă cu cărămidă. Suntem arhitecții fabricii care tipărește pereții.

Dar cine verifică dacă acei pereți sunt drepți?

Manșeta: Un test automatizat prin foc

O AI Design Authority nu este o persoană, ci o conductă. Un „Gauntlet” prin care fiecare linie de cod generat trebuie să treacă pentru a ajunge în producție. Acest proces nu înlocuiește revizuirea umană a codului cu nimic, ci cu ceva mai bun.

Funcționează pe trei niveluri:

1. Puterea Executivă (Generarea)
Nu cerem unei singure AI o soluție, cerem trei. Să lucrăm în paralel cu Gemini 3, GPT-5 și un model open-source (cum ar fi Llama) la aceeași problemă. Aceasta previne gândirea în tunel și rupe „lenea” de care LLM-urile pot suferi uneori. Această abordare este, de asemenea, studiat științific și demonstrează că poți preveni halucinațiile AI și construi lanțuri foarte lungi fără erori

2. Filtrul Dur (Legea)
Aici nu e loc de discuții. Codul trebuie să compileze. Linters-ii nu trebuie să se plângă. Și, esențial: Teste Black Box trebuie să treacă testele. Nu testăm dacă funcția funcționează intern (acest lucru poate fi manipulat de AI), testăm dacă sistemul face din exterior ceea ce trebuie. Eșuează testul? Direct la coșul de gunoi.

3. Filtrul Moale (Juriul AI)
Aceasta este adevărata inovație. Soluțiile rămase sunt supuse unei „Voting AI” specializate. Acest agent nu scrie cod, ci citește cod. Este antrenat pe principiile noastre de arhitectură, cerințele de securitate (OWASP, ISO) și regulile de conformitate (EU AI Act).
Votează: „Soluția A e mai rapidă, dar Soluția B e mai sigură și respectă mai bine arhitectura noastră de microservicii.”

Câștigătorul merge în producție.

Tripartirea puterilor în software

Acest model impune o separare a puterilor care lipsește în multe echipe.

• Puterea legislativă (Arhitectul): Arhitectul scrie „Constituția”. Prompturile, documentele de arhitectură (project-description.md, rules.md, skills.md en principles.md), cerințele stricte. Arhitectul stabilește ce ce construim, cine construiește, cum și de ce.
• Puterea executivă (Agenții de codare): Ei execută. Rapid, ieftin și sub auspiciile dezvoltatorilor umani.
• Puterea judecătorească (Autoritatea de design): Un strat AI independent care verifică conformitatea cu legea.

Concluzie: Noua rol a Arhitectului

Ne eliberează de tirania erorilor de sintaxă și ne permite să ne concentrăm pe ceea ce știm să facem bine: gândire sistemică. Descoperirea adevărului. Structură și luare a deciziilor.

Întrebarea nu este dacă AI poate scrie codul nostru. Acest subiect este deja încheiat. Codul va deveni în mare parte un produs de unică folosință.
Întrebarea este: Îndrăznești să predai controlul asupra cod a renunța, pentru a recâștiga astfel controlul asupra calitate a recâștiga?

anunță-mă